> ORIGINEA OMULUI
>
> Odată, o maimuţă din neamul Anecdotic,
> Venind la sfat pe-o creangă de arbore exotic,
> A zis: Atenţiune! Sunt foarte afectată!
> Tot circulă o vorbă, deloc adevărată
> Că omul ar descinde din buna noastră rasă.
> Ba chiar ideea asta îmi pare odioasă!
>
>
> Şi, zău, savantul Darwin, tot neamul ni-l jigneşte
> Când spune cum că omul cu noi se înrudeşte!
> Aţi pomenit vreodată divorţuri printre noi?
> Copii lăsaţi pe drumuri sau arme de război?
> Am inventat, noi, cipuri şi alte drăcării?
> Insemne sataniste, otrăvuri, şmecherii?
>
>
> Văzut-aţi pe vreunul, retras în jungla deasă,
> Ca să scornească arma distrugerii în masă?
> Tot ce lăsăm în urmă, când mai sărbătorim,
> E biodegradabil. Natura o-ngrijim.
> Iar omul otrăveşte, în fiecare zi,
> Păduri, câmpii, şi ape, şi zările-azurii...
>
> N-avem starlete porno sau dive-travestiţi,
> Şi, orişice s-ar zice, nu suntem troglodiţi!
>
> Cine-a văzut în hoardă la noi bolnavi mintali,
> Drogaţi, lacomi de sânge sau homosexuali,
> Escroci, bandiţi, gherile sau vreo tutungerie?
> În neamul nostru nobil nu vezi aşa prostie!
>
> Noi n-avem mafii crude în stirpea noastră-aleasă,
> Nici terorişti, nici dogme, nici luptele de clasă.
>
> Cât am bătut eu jungla, scuzaţi, n-am observat
> În obştea maimuţească vreun cocotier privat,
> Nici garduri şi nici paznici, nici pui murind de foame
> Sau omorâţi, în pântec, de aşa-zise mame.
>
> Urmând calea cea bună şi, evident, corectă,
> Adolescenţii noştri părinţii şi-i respectă.
>
> În ierarhia noastră, cum e firesc şi drept,
> Devine şef acela viteaz, agil, deştept,
> Capabil viaţa obştei s-o ţină, s-o păzească,
> De rele şi primejdii turma să şi-o ferească.
>
> Adesea şeful nostru îşi riscă mândra blană,
> Ca turmei să-i găsească loc de dormit şi hrană.
>
> Pe când, priviţi!, la oameni, ferească Domnul sfânt!
> Şefi sunt cei fără suflet şi fără de cuvânt,
> Corupţi, vicleni, jigodii, cu gura cât mai mare,
> Nebuni după putere şi după bunăstare!
>
> De turma lor n-au grijă nici cât un bob de mei,
> Contează doar averea şi înmulţirea ei.
>
> Nu veţi vedea vreodată, cât soarele şi luna,
> O minte de maimuţă dospind în ea minciuna.
> La om, tot ce înseamnă minciună, intrigi, ură
> Sunt legi de referinţă, a doua lui natură.
>
> Chiar dac-aş fi silită de vreun laborator,
> N-aş deveni vreun Iuda ori vreun informator..
>
> Şi iată înc-un lucru din lumea mea, frumos:
> La noi nu se întâmplă război religios,
> Nici sfinte inchiziţii, nici libertăţi în lanţuri,
> Nici chefuri după care să ne culcăm prin şanţuri,
>
> Nici ordine mondială, şi nici naţionalism,
> Şi nici vreo îndoială ce-aduce-a ateism.
>
> E-adevărat că omul, acest biped gunoi,
> Arată ca maimuţa, dar n-a descins din noi...!
Subiect: tare de tot....dar adevarat 
Dum Dec 06, 2009 10:43 am
...sOOper tare 
" longdesc="19" />
)
))" longdesc="21" />
) ma o fi adv ce zic versurile alea..da` si radu` are dreptate .
